Neinteresant..

Am apărut pe scenă, încurajată de o palmă ce m-a făcut sa tip.

Scena, e plină de personaje groteşti, bizare, înspăimîntătoare, dar peisajul este chiar frumos.

În public nu vad pe nimeni,

Eu, aș vrea sa fiu acolo, departe de acel haos, acea jungla.

Nu cred ca personajul meu se încadrează, printre personaje rele, parșive, egocentriste iar eu, prin defect prea optimistă.

În aceasta piesa, sunt aproape un personaj fantastic, care crede în schimbare, prea bun, acela care este înşelat, batjocorit, chiar înjosit de restul personajelor.

Actori, sunt excepţionali crezi, absolut fiecare cuvânt.

Dar pe parcursul piesei se dovedesc a fi doar minciuni.

Armele folosite pentru a își atinge scopul, sunt lipsite de scrupule de umanitate de orice urma de sentiment.

După ce cu toţii trecem prin diverse situaţii, observ ca nu am ce caut în această piesă.

Se încheie primul act, nu sunt spectatori deci nici aplauze nu se aud.

Acum, aştept, următorul act din piesa vieţii.

Din vina ei...

Prieteni, m-au chemat sa o cunosc,
Nu am vrut, nu vroiam sa ma prostesc.
Si fara sa imi dau seama am cunoscuto la o petrecere,
Chiar nu pot spune ca nu mi-a facut placere.
Si uite asa am cunoscut-o,
De revelion, din nou am vazut-o.
La ocazii speciale mere o vedeam,
Si din ce in ce mai mult mi-o doream,
Dupa ceva timp, zilnic vroiam sa o intalnesc,
Putin cate putin, incepeam sa o iubesc.
Era mereu aproape de mine,
Impreuna, ne simteam asa bine...
Ma schimbasem, nu ma mai recunosteam,
Ma uitam in oglinda, si nu stiam cine eram.
Prieteni, imi spuneau, sa renunt la ea.
Dar nu puteam, facea parte din viata mea.
Parinti, au observat ca ma purtam ciudat,
Nici ei nu ma recunosteau, s-au ingrijorat.
Nu ma mai recunosteam pe mine,
Faceam orice sa-mi fie bine.
Si inevitabil si parinti au aflat,
Mi-au interzis s-o mai vad, ne-am certat.
Dar de atunci ne vedeam pe ascuns,
Fara ea, ma simteam distrus,
Cand nu puteam s-o vad eram terminat,
Aveam rauri, era de nesuportat.
Cand am ramas fara bani, nu o mai intalneam,
Vroiam macar cinci minute, sa o am,
Sa o simt langa mine,
Ca sa imi fie bine.
Prieteni, m-au uitat...
Familia, m-a indepartat...
Simteam nevoia de ea mereu,
imi era asa de greu.
Acum sunt in spital, nimeni nu vine sa ma vada,
Sunt ca un gunoi aruncat in strada.
De vreo doi ani, ma tratez cu pastile,
Doctorii spun ca mai am doar cateva zile.
Si as mai vrea inca o data sa fii langa mine,
O singura data, sa ma mai simt bine.
Eu inca o iubesc,
La ea mereu ma gandesc.
E o dragoste ce ma doboara,
putin cate putin, ma omoar.
Doar ea e de vina...
Iubita mea: Heroina.

Dicte automat.

Inca din seara in care team vazut pentru prima oara, am simtit cum inima imi sta in loc, cand treceam pe lana tine, simtieam un gol in stomac, era asa placut. Dar tu nici nu mai observat.

Din acea seara astept ansioasa, sa te revad, nu pot stii cand va avea loc urmatoarea noastra intalnire.

Nu am suficient curaj sa te abordez, imi e frica de un posibil refuz,nu vreau sa aflu ca deja ai pe cineva, nu vreau sa stiu ca nu iti place de mine cu toate ca, sunt sigura de asta.

Esti cel de care as vrea sa fiu aproape, esti sigura persoana pentru care tanjesc, imi doresc macar o privire, un zambet, as fii in cele mai inalte culmi ale lumi daca mi-ai adresa un singur cuvant.

Dar mam resemnat, ma multumesc doar cu contemplarea ta, de la o distanta prudenta, fara ca tu sa poti observa acest mic detaliu.Cu siguranta datorita lipsei mele de discretie ai deja o vaga banuiala, cum ca te plac, stii ca deja inca de cand pasesi in acel antru in care te am vazut pentru prima oara, bataile inimi mele se aclereaza, stomacul mi se innoada si se umple din nou, de acel gol placut si in acelasi tip infricosator.

Nu stiu ce se intampla cu min, aceasta superficialitate, nu ma caracterizeaza, ma sperie, practic nici nu te cunosc .

Imi e frica de aceasta atractie pur si simplu fizica.

Nu ma caracterizeaza.

Daca personalitatea ta ar lua o alta forma cum ar fii ?

As mai simti aceleasi furnicaturi in fiecare celula din organismul meu?

Ce inseamna sa fii major in Romania ?

Inca de cand ne stim, ne dorim sa ajungem majori.Dar ce inseamna asta cu adevarat ?

Absolut nimic !

Desfasori aceleasi activitati si totul e exat la fel, incat la consumul de bauturi alcoolice sau tutun este ceva irelevant la fel ca si frecventare localurilor interzise minorilor. Nimeni nu se oboseste pentru a lua in serios varsta. Nu se iau in considerare aceste mici detali ce ar trebui sa insemne democratie.

Asa ca de ce ? De ce suntem nerabdatori pentru a implini aceasta varsta plina de dezavantaje? Cu ce suntem mai speciali daca suntem majori ?

Putem vota, dar rezultatul este acelasi ca oricum este totul aranjat.

Suntem responsabili de toate faptele noastre si ne asumam consecintele, ascunzatoarea din spatele parintilor numai este o soluti.

Si pana la urma cu toti ne asteptam sa ne simtim altfel dupa 18 ani, dar nu, nu exista nici o schimbare in bine.

Imi este dor sa fiu acel copil inocen, ce nu constientiza nimica, nu avea griji, cel ce pur si simplu taia clipa.

Si daca as putea cu siguranta as ramane un copil pentru totdeauna.