Din acea seara astept ansioasa, sa te revad, nu pot stii cand va avea loc urmatoarea noastra intalnire.
Nu am suficient curaj sa te abordez, imi e frica de un posibil refuz,nu vreau sa aflu ca deja ai pe cineva, nu vreau sa stiu ca nu iti place de mine cu toate ca, sunt sigura de asta.
Esti cel de care as vrea sa fiu aproape, esti sigura persoana pentru care tanjesc, imi doresc macar o privire, un zambet, as fii in cele mai inalte culmi ale lumi daca mi-ai adresa un singur cuvant.
Dar mam resemnat, ma multumesc doar cu contemplarea ta, de la o distanta prudenta, fara ca tu sa poti observa acest mic detaliu.Cu siguranta datorita lipsei mele de discretie ai deja o vaga banuiala, cum ca te plac, stii ca deja inca de cand pasesi in acel antru in care te am vazut pentru prima oara, bataile inimi mele se aclereaza, stomacul mi se innoada si se umple din nou, de acel gol placut si in acelasi tip infricosator.
Nu stiu ce se intampla cu min, aceasta superficialitate, nu ma caracterizeaza, ma sperie, practic nici nu te cunosc .
Imi e frica de aceasta atractie pur si simplu fizica.
Nu ma caracterizeaza.
Daca personalitatea ta ar lua o alta forma cum ar fii ?
As mai simti aceleasi furnicaturi in fiecare celula din organismul meu?
