Din vina ei...

Prieteni, m-au chemat sa o cunosc,
Nu am vrut, nu vroiam sa ma prostesc.
Si fara sa imi dau seama am cunoscuto la o petrecere,
Chiar nu pot spune ca nu mi-a facut placere.
Si uite asa am cunoscut-o,
De revelion, din nou am vazut-o.
La ocazii speciale mere o vedeam,
Si din ce in ce mai mult mi-o doream,
Dupa ceva timp, zilnic vroiam sa o intalnesc,
Putin cate putin, incepeam sa o iubesc.
Era mereu aproape de mine,
Impreuna, ne simteam asa bine...
Ma schimbasem, nu ma mai recunosteam,
Ma uitam in oglinda, si nu stiam cine eram.
Prieteni, imi spuneau, sa renunt la ea.
Dar nu puteam, facea parte din viata mea.
Parinti, au observat ca ma purtam ciudat,
Nici ei nu ma recunosteau, s-au ingrijorat.
Nu ma mai recunosteam pe mine,
Faceam orice sa-mi fie bine.
Si inevitabil si parinti au aflat,
Mi-au interzis s-o mai vad, ne-am certat.
Dar de atunci ne vedeam pe ascuns,
Fara ea, ma simteam distrus,
Cand nu puteam s-o vad eram terminat,
Aveam rauri, era de nesuportat.
Cand am ramas fara bani, nu o mai intalneam,
Vroiam macar cinci minute, sa o am,
Sa o simt langa mine,
Ca sa imi fie bine.
Prieteni, m-au uitat...
Familia, m-a indepartat...
Simteam nevoia de ea mereu,
imi era asa de greu.
Acum sunt in spital, nimeni nu vine sa ma vada,
Sunt ca un gunoi aruncat in strada.
De vreo doi ani, ma tratez cu pastile,
Doctorii spun ca mai am doar cateva zile.
Si as mai vrea inca o data sa fii langa mine,
O singura data, sa ma mai simt bine.
Eu inca o iubesc,
La ea mereu ma gandesc.
E o dragoste ce ma doboara,
putin cate putin, ma omoar.
Doar ea e de vina...
Iubita mea: Heroina.